Este de notorietate faptul că a devenit un ”sport național” ca diverși conducători auto să-și parcheze autoturismele pe locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilități. Nu este zi în care să nu găsim fotografii postate pe internet, rețele de socializare, șamd, în care diverși conducători auto își parchează ostentativ autoturismele pe locurile de parcare destinate persoanelor cu handicap, fie că vorbim de instituții publice, centre comerciale, parcări publice sau private.

Au apărut chiar și pagini în social-media pe care sunt postate exact astfel de fotografii. Și nu o singură dată (din păcate), au fost surprinși chiar și colegi polițiști procedând în acest fel. Bine, veți spune, ”parcarea era oricum goală și nu afecta pe nimeni că am ocupat acel loc pentru 10 minute”. Este adevărat, dar cred că este vorba mai mult de un principiu, de educație și nu în ultimul rând de legislație. Nu poți să spui pur și simplu: ”eu am încălcat legea doar pentru 10 minute”, pur și simplu ai încălcat-o.

CE PERSOANE BENEFICIAZĂ DE LOCURI DE PARCARE PENTRU PERSOANE CU DIZABILITĂȚI? SUNT GRATUITE? CUM SE OBȚIN ASTFEL DE LOCURI DE PARCARE?

              Orice persoană care deține o adeverință medicală sau certificat medical din care reiese că suferă de un handicap prevăzut în Ordinului semnat de Ministrul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice din 2014, poate beneficia de un astfel de loc de parcare pentru care în mod normal se plătește taxă, locurile de parcare din incinta centrelor comerciale fiind de regulă gratuite. Permisele de parcare se eliberează de autoritățile locale (primării) pentru orice grad de handicap.

Trebuie să știți că afecțiunile care intră în grad de handicap țin atât de funcțiile senzoriale, auditive, vestibulare, dar și de funcțiile neuro-musculo-scheletice, ale coloanei vertebrale, ale funcțiilor motorii sau situațiile de epilepsie. Exista patru tipuri de handicap: ușor, mediu, accentuat și grav.

În ceea ce privește funcțiile senzoriale, în speță cei cu probleme vizuale, în cadrul celor trei tipuri de handicap este interzisă deținerea unui permis de conducere de orice tip. Nu se încadrează în grad de handicap persoanele care au afecțiuni reversibile prin tratament medical sau chirurgical, precum cataracta neoperată. Intră în grad de handicap afecțiuniile cronice primar și secundar oculare, inflamatorii, heredodegenerative, degenerative, miopia forte, fortisima: 14-15D, hipermetropia medie +3D, +/- 6D si forte, mai mare de +/- 6D.

Tot în zona senzorialului, din punctul de vedere al afecțiunilor auditive, ordinul nu interzice deținerea unui permis auto, însă atât în cazul handicapului mediu, cât și în cel al handicapului accentuat “Nu sunt recomandate activități ce implica siguranta altor persoane, conducerea unor vehicule de mare tonaj, autobuze, microbuze, avioane, trenuri”.

Intră în grad de handicap ,,afecțiunile cronice auditive de cauza diversă: inflamatorie, infecțioasă, toxică, vasculară, heredodegenerativă, traumatică, tumorală – congenitale sau dobândite precoce – copilărie/adolescență – însoțite de hipoacuzie – tip transmisie, neurosenzorială, mixtă -, protezabile sau neprotezabile sau cu surditate (cofoză), cu sau fără tulburări de comunicare (surdomutitate-surdocecitate)“, arata ordinul Ministerului.

Funcțiile vestibulare

               Din punctul de vedere al afecțiunilor vestibulare care intră în grad de handicap acestea sunt afecțiunile cronice vestibulare și căile acestora. De asemenea afecțiunile neurologice, congenitale sau contactate precoce. Limitarea pe care o au cei cu handicap mediu și cu astfel de afecțiuni e tocmai aceea ca nu pot conduce vehicule, după cum reiese din descrierea ordinului dat de minister.

Pe partea de funcții neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente, gradul de handicap cuprinde: boli constituționale ale oaselor, malformații, deformări rahitice ce implică tulburări de postură, luxațiile congenitale de șold cu coxartroză secundară, redori și anchiloze congenitale, postraumatice sau după aosteoartrită TBC, redori stranse mono sau bilaterale de șold, genunchi sau combinate, anchiloze ale coatelor sau umerilor, pseudartroze (la gambe, coapse, antebrațe și brațe).

Tot în grad de handicap intră și boala congenitală hemofilia A si B și colagenozele: poliartrita reumatoida, sclerodermia, dermatomiozita, boala lupus, boala mixtă a tesutului conjunctiv.  Alte afecțiuni care intră în aceeași categorie sunt afecțiuni articolare degenerative primare sau secundare. La fel, artropatia psoriazică în formă de spondilită și tumorile osoase maligne, cu următoarele precizari: “Evaluarea în vederea încadrării în grad de handicap se realizează particularizat în funcție de: intensitatea tulburărilor de postură sau/și gestualitate; localizarea unilaterală sau bilaterală a deteriorarii (anomaliei), membrul sau membrele afectate; consecințele secundare (la articulațiile suprajacentei, coloana vertebrală); capacitatea respiratorie afectată secundar; existența tulburărilor neurologice secundare de tip paretic/plegic; în raport de gestualitatea și deservirea necesară; capacitatea de mobilizare cu mijloace protetice, ortetice, mijloace speciale de deplasare; limitarea prehensiunii și manipulației; capacitatea de autoservire și autoingrijire “.

Mobilitatea coloanei vertebrale

               Afecțiunile care privesc coloana vertebrală și intră în grad de handicap sunt spondilita anchilozantă cu formă centrala periferică sau mixtă și cifoscoliozele sau scoliozele deformante, cu grad mare de curbura.

Funcțiile motorii

            Cei mentionați mai întâi ordinul Ministerului ca având grad de handicap sunt cei cu amputații congenitale și amputații de membru superior sau inferior uniltaeral sau bilateral.  Dupa amputații, intră afecțiunile sistemului nervos central și periferic: sechelele bolilor cerebrovasculare și în mod particular ale accidentelor vasculare cerebrale (în toate variantele etiopatologice), afecțuni neurodegenerative (Boala Alzheimer si Degenerescentele Fronto-Temporale), post-traumatice, postinfecțioase, post-tumorale, malformații congenitale, sechelele după meningoencefalopatii infantile (paralizia cerebrală), boli prin tulburări de dezvoltare a sistemului nervos, boli metabolice genetice ale sistemului nervos central și periferic (în mod particular leucodistrofiile și bolile lizozomale, bolile mitocondriale, aminoaciduriile), neuropatii motorii cronice severe periferice, evidentiate EMG.

Afecțiunile hetero-degenerative ale sistemului nervos central includ bolile degenerative și heredodegenerative precum ataxiile spinocerebeloase, scelroza laterală amiotrofică, atrofiile musculare spinale progresive pure sau asociate, boala Charcot-Marie Tooth, boala Dejerine-Sottas. Afecțiuni inflamatorii demielizante ale sistemului nervos central precum scleroza multipla, boala Devic, encefalomielita diseminată acută, encefalopatia si periaxiala difuză (boala Schilder) intră la gradul de handicap.

Persoane cu afecțiuni musculare care se încadrează în grad de handicap

              În cadrul acestora intră: miopatiile infecțioase și inflamatorii, distrofiile musculare progresive, miopatiile metabolice, anomalii si malformații musculare congenitale, boli ale joncțiunii neuri-musculare precum miastenia gravis și sindroamele miastenice, dar și canalopatiile.

Afectarea funcțiilor de control al comportamentului motor

               În această secțiune sunt incluse toate bolile determinate de leziuni de orice etiologie care produc disfuncții sinaptice sau leziuni la nivelul ganglionilor bazali. Cele mai cunoscute sunt sindroamele extrapiramidale, boala Parkinson, boala Huntington, boala Wilson si distoniile musculare.

Persoanele cu epilepsie intră în zona de handicap

               Ordinul se refera la epilepsie cu debut precoce (copilărie-adolescentă, până la 26 de ani), indiferent de etiologie si la epilepsie indiferent de de data debutului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *